Dumitru Crudu: Omul care, în 1987, a arborat tricolorul pe acoperișul teatrului Pușkin

Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la cultura românească. A câștigat prestigiosul Concurs de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului” organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și Fundația Principesa Margareta a României în 2003. De asemenea, Crudu este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.

În 1987, Dumitru Crudu a făcut un gest curajos și simbolic, arborând tricolorul românesc pe acoperișul Teatrului Pușkin din Chișinău, într-o perioadă în care astfel de acte de patriotism erau periculoase și interzise de regimul sovietic. Acțiunea sa a fost un semn de protest și o manifestare a dorinței de independență și unitate națională.

Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Crudu, care îl cunoștea încă din vremurile cenaclului Mateevici, își amintește cum Dumitru, cunoscut în cercurile sale de prieteni drept Mircea, era mereu bucuros să-l vadă. „De fiecare dată când îl întâlneam pe stradă, în troleibuz, la magazin sau în parc, se lumina la față și se îndrepta spre mine cu brațele larg deschise, gata să mă îmbrățișeze afectuos”, spune prietenul său.

Pe măsură ce anii au trecut, prietenii și cunoscuții au început să uite de vechiul său nume, însă Dumitru a rămas același. „El era unul dintre puținii oameni din Chișinău care îmi spunea Mircea, așa cum mi se spunea la sfârșitul anilor optzeci”, își amintește prietenul. „Servus, Mircea, îmi zicea el ardelenește, așa cum ne salutam noi cei de la cenaclul Mateevici.”

Cu toate acestea, viața nu a fost ușoară pentru Dumitru. În timp, el a început să ceară bani pentru micile sale nevoi, iar prietenul său i-a dat întotdeauna din milă. „Primele lovele i le-am dat odată în Velmart, când el lua de pe raft franzelă după franzelă, le pipăia și le mirosea și le punea la loc”, își amintește prietenul. Într-o zi, o angajată l-a mustrat pentru că pipăia pâinile fără să le cumpere, ceea ce l-a supărat teribil pe Dumitru. Prietenul său i-a strecurat zece lei în palmă, iar Dumitru a cumpărat imediat o chiflă, pe care a început să o mănânce pe loc.

Când angajații magazinului au vrut să-l pedepsească pentru că a mâncat jumătate de chiflă înainte de a o plăti, prietenul său le-a explicat cine era Dumitru și i-a convins să nu îl bată. „Le-am spus că Dumitru a fost colegul meu de scenă de pe vremea când se ținea cenaclul Mateevici. Nu le-am spus că Aurel fusese student la limbi străine și știa o grămadă de poezii și cântece românești pe de rost, pe care le recita în fața bustului lui Eminescu sau al monumentului lui Ștefan cel Mare.”

Anii de ciocniri între ruși și români la Chișinău l-au lăsat pe Dumitru marcat. La un moment dat, vecinii săi veniți din Siberia i-au spart ușa și l-au bătut crunt, ceea ce l-a lăsat cu grave leziuni la cap și l-a dus la trei operații pe creier. După această traumă, a fost internat timp de trei ani într-un spital de psihiatrie, revenind acasă cu permisiunea de invalid de gradul întâi.

Medicii i-au salvat viața, dar nu și rațiunea. Dorința de a se răzbuna pe cei care l-au schilodit l-a lăsat nebun. Oamenii din cartier au ajuns să îl evite, considerându-l periculos. „Eu îl știam de mult, iar ei doar de câteva clipe. Le-am spus că e nebun și că are certificat în acest sens, ștampilat de cei de la Costiujeni”, spune prietenul său. Aceasta l-a salvat pe Dumitru de multe ori de la a fi agresat din nou.

Dumitru Crudu rămâne un simbol al curajului și al luptei pentru identitate națională, un om a cărui viață și acțiuni continuă să inspire și să fie amintite.